Ne-nvinsul vers în care inspirarea
Îmi bate ca un pește în năvod,
Mi-o ține poezia de uitare
Obștească, dăinuind-o în norod.
În vânt se duc mândrii de voievod
Și orice slavă-n veac o spală marea –
Când, încheindu-mi tainic cugetarea,
Mă copleșește-n suflet greul rod.
În anii mei moșiile fecunde
Ridică holdele de grâu etern,
Sub mana lor pământul se ascunde.
Și singur din pridvorul casei mele
Privind la cerul toamnei, îmi aștern
Pe alt tărâm recoltele de stele.
Sensul versurilor
Poezia descrie un sentiment de împlinire și contemplare asupra trecerii timpului. Vorbitorul găsește o formă de eternitate în creația sa poetică și în legătura cu natura, depășind efemeritatea gloriei lumești.