Ispita frumuseții n-o-nvinge nicio moarte.
Pe-altaru-i îndărătnic renasc și mă distrug
Ca Fenixul din basme, cu aripe deșarte,
Arzând ca să învie din propriul său rug.
Sensul versurilor
Piesa explorează puterea atemporală a frumuseții, care transcende chiar și moartea. Vorbește despre ciclul continuu de distrugere și renaștere, sugerând că pasiunea și atracția pot fi atât creatoare, cât și autodistructive.