XVI.
În căutarea prăzii de aur a cântării,
Spre tainele Colhidei, nou Iason, am pornit
De hiperboreene furtuni nebiruit,
Scăpai de valuri teafăr și de urgia mării.
Iar astăzi când din neguri răsar pe clina zării
Și dafinul și templul tău alb, ce liniștit
Îmi trag la țărm trirema cu rostul ei proptit
De plaja aurie în raza înserării.
Acum veniți, tovarăși! Juncanul nou la coarne,
Juncana fără pată, să-i ducem la altar –
Ca jertfa lor norocul spre noi să ni-l întoarcă.
Și tu, Zeiță, lasă din falnicul tezaur
Ce l-a purtat Berbecul divin, să smulg măcar
Pe liră o fărâmă din lâna lui de aur.
Sensul versurilor
Poezia descrie o călătorie mitologică în căutarea lânii de aur, similară cu expediția lui Iason. Naratorul se întoarce teafăr după o călătorie periculoasă și se pregătește să ofere jertfe zeilor pentru a-și asigura norocul și a obține o parte din tezaurul divin.