Zbucnita spumă de val,
Cu pene pâlpâitoare:
Zbor alb pe verde cristal,
Zbor negru în soare.
Pe mări de cazi îndrăzneț,
Ești zarul nemărginirii.
În seară curată dai preț
Și taină gândirii.
Plăpând ca floarea de prun
Pe zări și totuși în stare
Să-nfrunți talazul nebun
Cu aripa tare.
Poet al cerului pur,
Lumina ta suie și sună
Cu țipat profetic, prea dur
Ca omul să-l spună.
Hulubul iubirii nu ești,
Nici buba înțelepciunii,
Ci solul cumplitelor vești
Prin țările spumii.
Cum treci pe furtuni voievod,
Dezlegi a destinului carte,
Și sufletul, peste nărod,
Îl furi sus în moarte.
Sensul versurilor
Piesa descrie pescărușul ca un simbol al libertății, dar și al morții și al destinului implacabil. El este un mesager al veștilor cumplite, un voievod al furtunilor, care fură sufletele.