Am strivit în nesitire
ghioceii în nesomn
și am adormit
copleșit de pământ și zăpadă.
Am deschis în minte
porțile câmpului
și am văzut cum ne macină,
ne devoră și strică
sute și mii de idei
fără de folos și
sute și mii de concepte
fără nici un rost.
Am lăsat în urmă
livezi înflorite
și am găsit pe drumuri
umbre proecte.
Am sorbit roua de pe frunze adormite
și am simțit cum ne mușcă, ne prind
și ne usucă
sute și mii de idei
fără de folos și
sute și mii de motive
fără nici un rost.
[refren x2]
Simplu și greu
atingi tot sau nimic.
Am ascuns în mine
și sare
și a fugit după un timp
în deșertul de suflet.
Au căutat nesfârșit nesfârșitul
până o trestie îndoită mi-a spus
că e simplu și greu
transparent și latent.
[refren] x2
O vrabie
o broască
un fluture
un miros
o frunză
o coajă
un licurici luminos
un gust uscat
o aromă de piatră
un izvor
o viespe lezată
[x4]
Totul în natură e analogic
[x4]
Nu poți să simți digital
Sensul versurilor
Piesa explorează pierderea conexiunii cu natura și cu sinele interior într-o lume modernă. Versurile sugerează o căutare a sensului într-un mediu sufocant și artificial, unde ideile și motivele par lipsite de valoare.