Uscat scuipatu-n gura zilei,
uscat;
pentru ca să lipești un timbru
pe-o carte poștală mamei tale;
și praful lipit
de unghii și ochi,
precum amărăciunea pe pielea-amintirii.
Ne-am urcat și-am coborât de pe munte
cărând în cârcă piatra și moartea;
sub ocară și bici
am cântărit apa și piatra,
viața și moartea;
ne-am obișnuit – s-a-mpuținat paraponul,
și mânia s-a împuținat,
numai hotărârea, nu.
Între târnăcopul și sapa nopții
se odihnesc tovarășii
cu dinții încleștați,
pumnu-n loc de pernă.
Iannis Ritsos – Poeme (Editura tineretului)
Sensul versurilor
Poemul descrie o viață grea, marcată de muncă istovitoare și de apropierea morții. În ciuda greutăților, hotărârea de a continua rămâne neclintită. Imaginea serii și a odihnei tovarășilor oferă un moment de respiro, dar și de melancolie.