Oare contează că eşti geniu,
Ori de eşti un incult?
Mai are-n lumea asta rost
Că eu gândesc prea mult?.
Sufletul tău de nu e-n pace
Tu nu mai poţi trăi!
De inima nu îţi mai tace,
Tu-ncearcă a simţi!..
Ascultă nucul, cum e zilnic,
Tot străbătut de vânt,
Şi pleacă-ţi, capul cu-ata frunte,
Până la pământ!.
Vei şti atunci că ai în tine
Un colţ de Univers,
Şi că a ta măreaţă viaţă,
Nu-i decât un vers..
Un vers de doină, ori baladă,
Cântată la apus,
Ce nu se-ncheie pân-ce soarele,
Nu-i plecat de sus!.
Tu nu eşti mai mult decât lut,
Iar astfel Dumnezeu,
O inimă-n dar ţi-a făcut
S-o poţi avea mereu!.
Iubeşte suflete în viaţă
Nu sta fără de rost,
Că-n rest toate sunt efemere,
Şi toate au un cost.
Aruncă-te în apa mării
Şi simte-n tine viaţa,
Nu te opri să lupţi vreodată,
Căci de-asta ai speranţa.
Nu aştepta să mori încet,
Căci tot se va-ntâmpla!
Învaţă să trăieşti concret,
Căci asta-i viaţa ta!
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de a găsi sens în viață prin introspecție și conectare cu natura. Încurajează ascultarea sufletului, iubirea și trăirea intensă, înțelegând efemeritatea existenței și importanța momentului prezent.