Versuri corectate și adnotate
O voce stinsăŞi un abis pierdut,O cale-ntinsăCe n-are-un început.Şi mă plimbam prea desCa să mai pot uita,Eram de ne-nţelesŞi eu, şi lumea mea!Simţeam că nu sunt singur,Printre copacii deşi,În cap aveam un murmurDe pomi neînţeleşi.Şi în apus de searăAdesea ascultamToţi greierii de cearăÎn timp ce eu visam.Dar mă gândeam profundLa dulcea-mi tinereţe,Voind să mă afund,Picam … Citește mai mult
La fel cum stelele se nascȘi tot răsar fiece seară,La fel cum soarele răsareCa și cum ar fi prima oară,La fel cum ploaia sfarmă noriiȘi cade lin asupra noastră,Iar după ea, pe cer apareO rază mare, minunată,În lumea asta cât de mare,Așa m-am iubit și eu odată..Eram pe-atunci prin țări străinePe harta țărilor vecineDin care … Citește mai mult
Oare contează că eşti geniu,Ori de eşti un incult?Mai are-n lumea asta rostCă eu gândesc prea mult?.Sufletul tău de nu e-n paceTu nu mai poţi trăi!De inima nu îţi mai tace,Tu-ncearcă a simţi!..Ascultă nucul, cum e zilnic,Tot străbătut de vânt,Şi pleacă-ţi, capul cu-ata frunte,Până la pământ!.Vei şti atunci că ai în tineUn colţ de Univers,Şi … Citește mai mult
Și răul prinde bine câteodată la ceva!Îi spuse luna, junului amorezat.De-ar fi avut cuvinte, să-i poată motiva,Cum de-a o iubi, el a cutezat.Salcia cea tristă, ce cade-asupra ei,Plânge ne-ncetat de-un veac în dreapta sa.Stelele s-așază pe cer ca mici scântei,Și parcă o îndeamnă, pe el de a-l lăsa.Căci plânge Universul, la suferința lor,El mort, ea … Citește mai mult
Scena, privată de orice lumină,Ascunde-ntristare și foc sufletesc.Nu are vreun rost s-o aștept ca să vină,Deci plec să o caut fiindc-o iubesc.Un vag labirint cu oglinzi colorateMă-ncurcă părând că-i închis.Însă el este menit să-mi arate,Că drumul spre ea, mie îmi e deschis.Oglinda-mi arată că cel care sunt,Nu-i omul ce e de obicei,Că rolul meu tainic … Citește mai mult
Răsună-n vale-un cântec lung,De sărbătoare mare.Sute de zile nu ajung,Pentru așa cântare!Codrul e alb, împodobit,În plapuma zăpezii,Și pare că s-a dezmorțitÎn preajma amiezii.Stejarul șade neclintit,Și falnic ca un rege!Noapte de noapte s-a-nvârtit,Dorind să facă lege.Cu fagul cel îmbătrânit,Și chiar cu teiul adormit,El stă zilnic la sfat,Văzând micul salcâm, dar și pe cel tăiat..Pe partea-naltă a … Citește mai mult
Frumoasă făptură ce nu ai defect,Vino! Distruge-mi tărâmul perfect.Revino să iei ce-n mine-ai lăsat,Și-apoi să îmi ierți al meu tainic păcat!N-am putut să îți dau ce ar fi trebuit,Și nici să fiu cel pe care tu ți l-ai dorit.Dar lăsând la o parte tot ce am greșit,Vreau numai să știi cât de mult te-am iubit.Privirea … Citește mai mult
Pe scena uitării, un simplu actor,Ce joacă-n continuu o piesă de-amor.O piesă ce pare, în fond, mult prea tristă,Când deodată, în scenă, apare-o artistă.Se trage cortina, luminile cad,Din cer, de-undeva, şi parcă din vad,Se-aruncă în plin, pe protagonistă,Pe-a spectacolului fină artistă.Stând în umbră, pier în obscur,Intrând în lumină, eu vreau ca să-i fur,Privirea de foc … Citește mai mult
Majestatea Sa.Fost-au zoriCe nu au cunoscut apus,Și un soare blândUrcat pe boltă sus!A fost lumină fără întuneric,Și raze colorateCe străluceau feeric.Iar majestatea saPrivea din turnul ei înalt,Și plină de încântareZâmbea!Nimic și nimeni însă,Nu o puteau chema din cerul eide sus,Ce are răsărit,Dar nu cunoaște apus.Însă trecând pe lângă dealuriȘi codrii întunecați,Prin ale morții valuri,Ajunse un … Citește mai mult
De ce e noaptea,Atât de ispititoare?Şi la ale ei chemări,Mintea, atât de binevoitoare..Fiindcă aerul rece al nopţiiSe-mpleteşte cu iţele sorţii,Şi ia naştere o sete nestăvilităCăreia i se spune ispită!Când eşti singur prin negura rece,Iar timpul pare că nu mai trece,Un fior de gheaţă te-apasă deodată,Şi-ncepi o luptă-n fiinţa toată.Mintea-i în flăcări de mii de ideiŞi … Citește mai mult