Deja a treia oară a tunat!
Iar din mări urcă-ncet vas după vas.
Corăbii scufundate cu catargul ars,
corăbii scufundate cu pieptul împușcat,
cu trupul zdrențuit pe jumătate.
Și înoată mute,
neauzite prin noapte.
Și nici un val nu se-nchide-n urma lor.
N-au nici un drum, nu vor găsi nici unul,
nici un vânt nu va îndrăzni să le apuce strâns,
nici un port nu se va deschide.
Farul se poate preface că doarme!.
Dacă aceste vase vin până la țărm..
Nu, nu la țărm!
Vom muri ca bancurile de pești
care se leagănă-n jurul lor pe valuri lungi
în mii de trupuri moarte!.
în traducerea lui Dan Dănilă
Sensul versurilor
Piesa descrie o viziune sumbră a unor corăbii scufundate care se ridică din mare, prevestind un dezastru iminent. Imaginea centrală este una de moarte și distrugere, sugerând un viitor apocaliptic fără scăpare.