Înăuntru sunt ochii tăi fereastra
spre o țară, în care stau în limpezime.
Înăuntru e pieptul tău o mare,
ce mă trage spre afund.
Înăuntru e coapsa ta o punte
pentru corăbiile ce mi se întorc acasă
din prea lungi călătorii.
Fericirea emană o rouă de argint,
în care zac încătușat.
Înăuntru e gura ta un cuib pufos
pentru limba mea, pregătită de zbor.
Înăuntru carnea ta luminoasă ca pepenii,
dulce și nesfârșit de gustoasă.
Înăuntru sunt arterele tale calme
și pline stup cu aurul,
pe care lacrimile mele îl spăl
și care odată mă va înlocui.
Tu primești titluri, brațele tale cuprind bunuri,
care ție îți sunt oferite mai întâi.
Înăuntru picioarele tale nu-s nicicând la drum,
ci ajunse deja în zonele mele de catifea.
Înăuntru sunt oasele tale flauturi luminoase,
din care vrăjesc sunete,
ce vor îmbrobodi chiar moartea.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema dorului și a refugiului interior găsit în intimitatea cu persoana iubită. Versurile creează un spațiu sacru și protector, unde eul liric se simte acasă și eliberat de călătoriile și suferințele exterioare. Corpul persoanei iubite devine un simbol al siguranței și al fericirii.
