Noaptea îmi apare în vis
Astă-noapte am visat
în palma mea unul îmi deslușea că ar fi scurt
întreruptă, se despică, și am zărit una
două morți trei morți, doar
moarte
și dimineața am presat cu o cârpă udă
loul, am deschis fereastra,
atinse același loc,
am pus de ceai,
atinse același loc, totul
atingea fisura asta și
așa am văzut-o la trezire:
Ca o rochie veche vreau să mă destram
să mă fracturez pe la încheieturi
să mă zbârcesc, cum mărul se zbârcește, mică străveche și cenușie
să mă fac, iar într-o bună zi înghemuită
să mă întind sub o rădăcină și să râd
de toate morțile, și să mă sting, nu violent,
așa încât abia să simt unde încep
să încetez și încetez să aparțin
Sensul versurilor
Piesa explorează tema morții și a acceptării inevitabilului sfârșit. Vorbitorul își dorește o destrămare pașnică, o întoarcere la origini și o eliberare de apartenență.