Oprit aici sub foșnitoarea barcă:
Stejar sau flaut. Curcubeu sau rană.
Nu intru în cetate. Vară, iarnă.
Trecură. Stau. Cetatea crește parcă.
Văd piața. Tineri. Nunți. Femei. O goană
Cheamă. E-amurg. Acum prin poarta largă
Ziua-și duce oglinzile pe-o targă
Și-n mărăcini cu toamna le răstoarnă.
Un an. Alți ani. Afară sub coroana
De frunze-aștept. Nu știu ce-aștept. Minune
În burg? Un sânge nou va umple cana.
E-un dar al ploii? Fulgere ori tune,
Văd cum se naște sau sfârșește goana
Și-n sonet despre-un străin se spune.
Sensul versurilor
Un străin așteaptă la porțile unui oraș, contemplând trecerea timpului și schimbările din interior. El observă viața orașului fără a se integra, într-o stare de așteptare incertă, poate a unei minuni sau a unei schimbări majore.
