Uneori mâinile mele întâlnesc alte mâini
Care se cuibăresc în ale mele
Ca într-un cuib regăsit. Alteori
O față aruncă lumina sa pe obrazul meu.
Sau mai curând simt marea foarte aproape ca o răsuflare,
Alerg gâfâind spre ea. O văd
Luându-și zborul ca o barză spre alte climate.
Vântul desfășoară zgomotul orașelor ca o pânză.
Dar la înapoiere
Privirea e prea largă pentru ochii mei
Ca un inel care cade
Din degetul unui adolescent.
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie introspectivă prin intermediul imaginilor naturale și a interacțiunilor umane efemere. Vorbitorul se simte copleșit de vastitatea lumii și de efemeritatea momentelor, resimțind un sentiment de detașare și melancolie.