Albe tăcerile printre căinți și în grădini lămpile
pun toamna pe fruntea unui sărut,
din larguri clopotele vin ca păsările migratoare
foarte blond cerul e o oarbă își mângâie părul
noaptea e un fruct pentru tipsiile de fluturi
tristețea desface perdele în ecou
din fumul colinelor se întregesc zilele
Sensul versurilor
Piesa evocă un sentiment de melancolie și nostalgie, folosind imagini poetice ale toamnei și ale trecerii timpului. Versurile sugerează o contemplare a tăcerii, a regretelor și a frumuseții efemere a momentelor.