El este unul singur,
Nu pentru că, dintre toți,
Este cel adevărat,
Ci pentru că
Sâmburele tuturor este același.
În frunzele stejarului,
În măruntaiele păsărilor,
În iepurele din lună,
În pâine și vin,
El este unul singur. Atât de singur,
Încât i se face urât
Și se naște.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea unității tuturor lucrurilor, sugerând că esența vieții este aceeași, indiferent de forma pe care o ia. Singurătatea extremă duce la un nou început, la o reîncarnare.