Ce aspru-i totu-n jur, sub troiene,
Ce vânătă e seara, ce loc posomorât!
În geroasa beznă roșesc tandru, duios
Geamurile sărăcăcioaselor bârloguri
Din cătunul amărât.
Nordica noapte-ncet și strașnic
Își înalță măreția șasie, chioară.
Ce dulce mi-e în geroasa beznă,
Aici, în vizuina meu de fiară!.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj hibernal aspru și posomorât, accentuând sentimente de singurătate și melancolie. Vorbitorul găsește un confort paradoxal în propria izolare, refugiindu-se într-un loc retras.
