Și bondari prin flori, spice, aerul ierbii,
Și-azuriul căldurii din vânt.
Rătăcitul fecior va fi Domnul să-ntrebe:
„Fericit tu ai fost pe pământ?”.
Toate, toate-am să uit și voi ține doar minte
Calea stepei prin iarba-n mănunchi
Și în dulcile lacrimi îmi voi pierde cuvinte
La miloșii genunchi în genunchi.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o nostalgie profundă pentru trecut și o căutare a sensului vieții. Naratorul reflectă asupra frumuseții naturii și a efemerității experiențelor, simțind regret și dorința de a se conecta cu divinitatea.