Ana Blandiana – Umbra

Umbra.
Cine merge înainte
Și nu întoarce capul
S-a părăsit pe sine în urmă;
Cine aleargă
De spaimă o face
Să nu fie ajuns
De el însuși;
Cine nu-și spune țelul
Se teme
Să nu se găsească
Pe sine acolo,
Ca și cum umbra
N-ar fi chiar balta de întuneric
Scurs prin venele noastre deschise
Din dorința de-a înainta.

Sensul versurilor

The poem explores the concept of the shadow self and the fear of confronting one's true identity. It suggests that running away from one's fears and avoiding self-discovery only leads to a deeper sense of alienation and darkness.

Lasă un comentariu