Adesea privind cum se joacă șah,
ochiul meu urmărește pionul
care-ncet, încet drum își croiește,
ajungând la cel din urmă liman.
Cu atâta zor se-ndreaptă spre țintă
încât ai crede că aici îl așteaptă
desfătări și răsplăți.
În cale-ntâmpină piedici nenumărate.
Cu baionete ascuțite-l pândesc pedestrașii;
castrele îl izbesc cu platoșele
late; în cele două pătrățele ale lor.
călăreți iuți cu viclenie
încearcă să-l prindă;
ici și colo în turn,
îi apare-n cale amenințător vreun pion
venit din câmpul dușman.
Dar scapă de toate primejdiile
și ajunge la cel din urmă liman.
Cât de triumfător e c-a sosit aici
la țărmul din urmă, îngrozitor;
cât de vesel se-ndreaptă spre moarte.
Fiindcă, ajuns aici, pionul va muri,
strădaniile lui n-au avut decât acest țel:
de dragul reginei, ca s-o salveze,
ca s-o învie din mormânt,
s-a prăbușit el în al șahului Hades.
Trad. de Elena Lazăr
Sensul versurilor
Piesa descrie viața unui pion într-un joc de șah, care se luptă cu greutăți nenumărate pentru a ajunge la capătul tablei, doar pentru a fi sacrificat pentru regina. Este o metaforă despre sacrificiul de sine și despre cum, uneori, eforturile noastre duc la un sfârșit inevitabil.