Dintr-un sătuc învecinat,
albit de colbul de pe drum,
sosește-un negustor. „Tămâie! Clei de copac!
Măsline grozave! Cosmeticale!”.
strigă din mers. Dar în forfota străzii,
cu muzici, defilări, cin’ să-l audă?
Mulțimea îl târăște, împinge, îl mătură din drum.
Când, uluit, bietul de el, întreabă: „Ce-i nebunia asta?”.
unul catadicsește și-i aruncă minciuna gogonată
lansată de palat – că-Antonius în Grecia a-nvins!
Sensul versurilor
Un negustor ajunge în Alexandria în timpul festivităților și este ignorat. El află o minciună răspândită de palat despre o victorie a lui Antonius, ilustrând dezinformarea și ignoranța față de realitate.