Kabir este adevărata lui natură (sahaj):
Realizarea de Sine e șeaua mea
În scărița stării de Sahaj
Pun piciorul și mă avânt
Călare pe bidiviul minții mele.
Hai, căluțul meu, te-oi duce
Sus până la cer
Dacă șovăi,
Te-oi îmboldi cu biciușca iubirii de Dumnezeu.
Spune Kabir: „Călăreții măieștri
Rămân departe, deasupra
Și a Vedelor și-a Koranului.”.
(Din vol.”Ţes pânza Numelui Tău – Cânturi”)
Sensul versurilor
Piesa explorează călătoria spirituală spre realizarea de sine, folosind metafore ecvestre. Sinele este călărit spre iluminare prin iubire divină, depășind limitele dogmelor religioase.
