Mestecând încet,
Numai după ce m-am mâncat
Bunica mea,
Mamă,
Ginere,
Doi colegi,
Și socrul
(Inclusiv familia sa mare)
În această ordine,
Și a avut pentru desert
Locuitorii orașului,.
Am găsit, spune Kabir,
Am devenit
Unul cu iubitul.
(Din vol.”Ţes pânza Numelui Tău – Cânturi”)
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de transformare și unitate spirituală printr-o metaforă grotescă a consumului. Actul de a mânca pe cei apropiați și pe locuitorii orașului simbolizează depășirea limitelor individuale și atingerea unei stări de uniune cu divinul.