Ieri dimineața pe la ora șapte,
Când era încă aproape noapte
Și toți copiii dormeau încă tun,
A fost săvârșită o crimă în prun.
Un vierme necunoscut s-a introdus
În pruna cea mai de sus.
I-a supt sângele dulce și-n grabă,
A azvârlit-o fără viață în iarbă.
Apoi, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat,
A plecat.
La ora opt și zece minute apoi,
Furnicile au descoperit trupul prunii-n trifoi,
Și l-au așezat pioase pe-o pernă
Umplută cu foi de lucernă,
Și l-au prohodit bătrânește pe rând,
Și l-au coborât în pământ.
La ora nouă și cinci au venit păsările, detectivii cei mici,
Și le-au anchetat, și le-au acuzat pe furnici.
La ora zece fix au apărut procurorii cei mari,
Îmbrăcați în uniforme de grădinari.
Au pus întrebări prunelor înspăimântate
Și-au cercetat totul cu severitate,
Și-au dat în urmărire cu semnalmente ferme
Un vierme.
La ora treisprezece și două minute exact,
Încă nu-l pomenea pe vinovat.
Ei nu știau că viermele nu fusese vierme, ci omidă,
Pe care nu aveau cum s-o prindă,
Pentru că se transformase, fără nici un martor ocular,
Într-un fluture extraordinar.
Ce se învârtea ironic și grațios,
Ca să vadă ce se mai petrece jos,
Iar ei, obosiți de anchetă și urmărire,
Se opreau din când în când să-l admire.
Sensul versurilor
Piesa prezintă o întâmplare amuzantă din natură, o crimă simbolică în lumea insectelor, investigată de personaje antropomorfizate. Finalul subliniază transformarea neașteptată a vinovatului și admirația involuntară a anchetatorilor.