Există un copac ciudat care se înalță fără rădăcini
Și leagă rod fără să înflorească;
Nu are nici ramuri, nici frunze; e tot numai un lotus.
Două păsări cântă acolo: una e Maestrul, cealaltă, învățăcelul:
Învățăcelul alege roadele felurite-ale vieții și gustă din ele;
Iar Maestrul îl privește cu bucurie.
Ce spune Kabir este greu de înțeles:
„Pasărea e dincolo de orice căutare, dar poate fi văzută în chip limpede.
Cel ce nu are formă e-n sânul tuturor formelor.
Eu cânt gloria formelor.”
(Din vol.”Țes pânza Numelui Tău – Cânturi”)
Sensul versurilor
Piesa explorează idei spirituale profunde prin metafore naturale. Un copac fără rădăcini și două păsări, un maestru și un învățăcel, simbolizează căutarea spirituală și relația dintre cel care învață și cel care ghidează.