Plopi și paltini
Dintr-o țară
Necrezută și de alții,
Unde norii se coboară
În tulpini și înfrunzesc,
Unde bolta poți s-o clatini
Cu o singură-ndoială,
Plopi și paltini,
Îngeri supli
Dintr-un rai pădureresc.
Bateți rar
Din aripi lucii
Cu nervuri de frunză verzi
Și-ascultați cum cântă cucii
Vremea fără contenire,
Ca și cum un minutar,
Ascuns bine-n pene sure,
Ar tot bate
Ora celor
Asurziți de nemurire
Ca de-o moarte
Mult mai tare
Și lipsită de tăcere,
Fără dulcea așteptare-n
Buruieni de țintirim,
Toarceți liniștea fuioare
Și-nveliți în ele țara
Din cuvintele pe care
Numai voi și eu le știm.
Sensul versurilor
Piesa descrie o lume idilică, conectată profund cu natura, unde timpul este măsurat de cântecul cucilor. Vorbește despre o liniște profundă și o formă de nemurire experimentată prin legătura cu natura și cu un limbaj cunoscut doar de inițiați.