Călătorim tixiți, indiferenți,
Ne lovim unii de alții,
Ne-ndepărtăm, străini.
Privim nicăieri,
Ochi orbi pe un geam,
Ochii presați,
Uscate aripioarele,
Culorile imaginației,
Desenele viului.
Ochi de mumie pictați
Pe geamul călătoriei.
Și dincolo-n noaptea orașului
Alți ochi
Tixiți, presați, indiferenți,
Ochi ficși în
Eternitatea mișcată.
Sensul versurilor
Poezia descrie o călătorie fizică și metaforică, marcată de indiferență și alienare. Oamenii sunt descriși ca fiind deconectați unii de alții, pierduți în propria lor lume, cu ochii fixați pe nimic, reflectând o stare de apatie și lipsă de sens.