Daniel Vişan-Dimitriu – Cuvintele Eternului Cărăbier – Glosă
Când mi-am chemat cuvintele-napoi,Era o zi ca toate celelalteRostogolită-n timp ca un șuvoiCe, uneori, mai pare să tresalte,Împrăștiindu-se în veșnicieCu străluciri de stele ce nu pier;Mă fascinează o călătorieSpre lumi ascunse dincolo de cer.Și, totuși, ziua-ceea mi-a rămasÎntipărită-n gândul de tăcereÎnchis acolo-n locul de popasAl amintirii ce, treptat, îmi piereCa fumul, ascultând chemări din zareaSpre … Citește mai mult