Era un câmp înzăpezit,
cu o limpezime sticloasă până departe,
cu creste ale troienelor tixite la orizont.
Locul incert,
plin de frig violent
ca un întuneric continuu prin alb.
Ce anotimp era acesta?
Cu frică
și rătăcire a drumului spre casă.
Părea că s-a rătăcit chiar el,
anotimpul,
cu pași lunecoși pe câmpul cu suflet de gheață,
al nimănui.
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment de pierdere și dezorientare, folosind metafora unui anotimp rătăcit într-un peisaj hibernal. Vorbește despre incertitudine, frică și căutarea unui drum spre casă într-un loc rece și neprielnic.