Florența Albu – Anotimpul Rătăcit
Era un câmp înzăpezit,cu o limpezime sticloasă până departe,cu creste ale troienelor tixite la orizont.Locul incert,plin de frig violentca un întuneric continuu prin alb.Ce anotimp era acesta?Cu fricăși rătăcire a drumului spre casă.Părea că s-a rătăcit chiar el,anotimpul,cu pași lunecoși pe câmpul cu suflet de gheață,al nimănui.