Singurătatea
cum se apropie,
cum zboară prin aer
cu umbrela deschisă,
cu farmecul ei trecut
și cupletele din altă vreme!
O seară verzuie
și doamna aceasta demodată,
puțin Mary Poppins,
cu umbrela ei larg desfăcută,
puțin Madame Bovary,
cu obscenitatea ei provincială,
planează în cerul orașului,
în seară, prea limpede seară –
steaua pustiului verde.
Dar cine să o observe?
Toți au treburi mai importante.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de singurătate personificat ca o prezență familiară, dar ignorată de o lume preocupată. Ea planează deasupra orașului, o figură demodată și melancolică, neobservată de nimeni.