Noapte cu patru luni
și un singur copac,
cu o singură umbră
și o singură pasăre.
Caut în carnea mea
urmele buzelor tale.
Izvorul sărută vântul
fără să-l atingă.
Port acel NU ce mi-ai dat,
în podul palmei,
ca o lămâie de ceară aproape albă.
Noapte cu patru luni
și un singur copac.
În vârful unui ac
stă dragostea mea, rotindu-se.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de dragoste pierdută și melancolie, folosind imagini poetice din natură. Versurile sugerează o căutare a amintirilor și o acceptare a refuzului, totul într-un cadru nocturn și solitar.