M-am așezat
într-un luminiș al timpului.
Era un iaz de tăcere,
de-o albă
tăcere.
Inel formidabil,
unde luceferii
se ciocneau cu cele douăsprezece
plutitoare numere negre.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema timpului și a tăcerii printr-o metaforă poetică. Descrie un moment de reflecție profundă într-un loc liniștit, unde timpul pare să se dilate și să se contopească cu tăcerea.