Eu m-am pierdut de multe ori pe mare
cu auzul plin de flori tăiate proaspăt,
cu limba plină de iubiri și agonie.
Eu m-am pierdut de multe ori pe mare
precum mă pierd în inima unor copii.
Nu este noapte când, dând un sărut,
să nu-i simt lumii fără chip surâsul
și nimeni nu-i, care-atingând un nou născut,
să uite țidvele de cal încremenite.
Că trandafirii caută pe frunte
un peisaj de os în linii dure
și mâinile-omenești au rostul doar
de-a imita subpământene rădăcini.
Precum mă pierd în inima unor copii
eu m-am pierdut de multe ori pe mare.
Nepăsător de apă caut numai
o moarte de lumină să mă ardă.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de pierdere și dezorientare, căutarea unui sens într-o lume plină de efemeritate și suferință. Eul liric se pierde în experiențe și emoții, aspirând la o formă de eliberare sau transcendență prin moarte.