Liniștea nopții rotundă
peste pentagrama
infinitului.
Ies dezbrăcat în stradă,
sătul de versuri
pierdute.
Întunericul ciuruit
de cântecul greierilor
saltă asemeni vâlvătăilor
unor sunete
moarte.
Lumină muzicală
percepând
spiritul.
Scheletele a mii de fluturi
adorm în carnea mea.
Și o tinerețe de brize nebune
deasupra râului.
(1920)
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a frumuseții efemere a naturii. Vorbitorul se simte conectat cu infinitul și cu amintiri ale tinereții, dar și cu un sentiment de pierdere și melancolie.