Prigorie.
În arborii tăi întunecați.
Noapte de cer bâiguit
și văzduh delirant.
Trei bețivi își nemuresc
gesturile de vin și de doliu.
Aștri de plumb se-nvârtesc
într-un picior.
Prigorie.
În arborii tăi întunecați.
Durere de tâmplă-apăsată
cu ghirlande de clipe.
Și liniștea ta? Lălâie
cei trei bețivi despuiați.
Tighel de mătase virgină
cântecul tău.
Prigorie.
Orie, orie, orie, orie.
Prigorie.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de neliniște și melancolie nocturnă, populată de imagini onirice și de figuri ale deziluziei. Motivul prigoriei revine ca un laitmotiv, accentuând sentimentul de singurătate și de pierdere.