Adam se deșteaptă; îl arde lin coasta,
Femeia din față senină-i zâmbește,
Uimit, el se-ntreabă, ca-n vis, ce e asta?
Balaie și goală, la ce folosește?
Deodată privirea în miez își țintește,
Stă gol de răsunet o clipă; din casta
Ființă-i un licăr de jinduri țâșnește..
Iar Eva, pătrunsă de dulce-a săgeata,
Vărsându-și pe spate a pletelor unde,
Își plimbă surâsul cu-o grație-nceată,
Pe sâni, peste coapse, pe trupu-i oriunde,
Să afle ce taină-i deschisă.. și, iată,
Ferindu-și rușinea cu palme plăpânde,
Mai mult o arată decât și-o ascunde.
Sensul versurilor
Poemul descrie momentul inițial al conștientizării de sine și al atracției dintre Adam și Eva. Ei descoperă corpul și misterul atracției, pierzând inocența inițială.