Versuri corectate și adnotate
Fetele la apusul soarelui se bagă în apă,Pe când marea se evaporă, cât vezi cu ochiul.În pădure frunzele tremură, iar când ies afarăPrecaute călcând pe nisip, se așază la țărm. SpumaÎși vede de jocurile ei zbuciumate cât e țărmul delung.Fetelor le e teamă de algele scufundateSub valuri, căci te-apucă de picioare și de umeri:De tot … Citește mai mult
Nuditate, ultimul văl al sufletuluice încă astfel mai rămâne ascuns.Limbajul fertil al trupuluinu o detectează nici n-o descifrează.Dar dincolo de piele, de mușchi,de nervi, de sânge, de oase,ea refuză ultimul contact,logodna florală, îmbrățișareadivinizantă a materieiîmbătată pentru totdeaunade sublima conjucție.Vai de noi, cerșetorii flămânzi:Noi arătăm doar firimiturilede la acest banchet de dincolo de nori,contingente din carnea … Citește mai mult
Albe și roz. Aproape-albastre-n vână,Retrase și mentale,Secreta umbră-anunță prin semnaleDulci puncte de lumină.Însă culori penumbra o trădează,Se întăresc – puzderii.Pe acoperișul ars de focul veriiO formă luminează.Între profiluri clarități tăioase,Tihnite, fiind pure,Retează anulând cu muchii dureConfuziile joase.Stă carnea dezgolită. EvidențaÎn liniști se prelasă.Monotonie justă, fabuloasăNălțime de prezență.Corp al femeii, fără preajmă, nudulȘi-arată-n soare plinul!Nu măiestrie: … Citește mai mult
În unduirile suspinătoare ale nudului tăuMisterul fură. Surâzând.Nimic, îmi țin răsuflarea, mai bineSă te aud cum îmi consumiÎn soarele muribundUltima ardere a umbrei, pământ!
Adam se deșteaptă; îl arde lin coasta,Femeia din față senină-i zâmbește,Uimit, el se-ntreabă, ca-n vis, ce e asta?Balaie și goală, la ce folosește?Deodată privirea în miez își țintește,Stă gol de răsunet o clipă; din castaFiință-i un licăr de jinduri țâșnește..Iar Eva, pătrunsă de dulce-a săgeata,Vărsându-și pe spate a pletelor unde,Își plimbă surâsul cu-o grație-nceată,Pe sâni, … Citește mai mult
La Capri, pe partea dinspre sud-vest,am găsit o grotă micuță, necunoscută,unde nu erau oameni și am intrat în ea,lăsând trupurile noastre să-și piardătoată singurătatea.Toți peștii din noiau evadat pentru un moment.Peștilor reali nici nu le păsa.Nu le deranjam viața personală.Treceam în liniște peste eisau pe sub ei, eliberând bule de aer,balonașe albe care se ridicau … Citește mai mult
Ce bine-i să stai gol.Niciodată n-am ținut să am carne.Nici pe mine nu m-au fermecat zdrențele astea…Goliciunea ta mă face nebun după tine.Să nu lași soarele să te mângâie,mai bine hai să ne iubim amândoi.Dar nu aici, nu la soare, –aici se vede totul, dragă osciorule….Vasko Popa – Cele mai frumoase poezii – Ed. Tineretului