Voi, care-n sonul rimelor aceste
Aflați suspinul ce în timp, departe,
Hrăni un tânăr rătăcit, ce-n parte
Era un altul decât cel ce este.
Și-n stiluri varii lacrimi de poveste,
Speranțe vane și dureri deșarte –
Nu-mi dați iertare, ci o milă-aparte,
De v-a trecut iubirea prin tempeste!
Am fost o lungă vreme, azi văd bine,
În gura lumii vorbă și ocară
Încât mâhniri în mine se-nfiripă.
Trecuta rătăcire-i azi rușine,
Păreri de rău și conștiință clară,
Că lumii place tot ce-i vis de-o clipă.
Sensul versurilor
Sonetul exprimă regretul și remușcările unui tânăr pentru rătăcirile sale din trecut. El cere milă, nu iertare, recunoscând că lumea preferă iluziile trecătoare.
