Simte că sufletul lui va muri asemenea unui fluture atras de lumină.
Cum sub al verii soare la amiază
un fluture ce raza o doreşte
în ochi la vreo persoană nimereşte
şi moare, iar aceea lăcrimează:
la fel şi eu, atras sunt de-a mea rază
venind din ochiul care mă-ndulceşte,
şi-Amor de minte nu se sinchiseşte,
că-n faţa poftei ea mereu cedează.
Da-n ochii ei dispreţul se menţine,
şi ştiu că voi muri de-a lor chemare,
căci suferinţei piept nu îi pot ţine;
însă Amor mă zăpăceşte tare,
c-o plâng pe ea şi am uitat de mine;
iar sufletul de bunăvoie moare.
Sensul versurilor
Sonetul descrie suferința unui îndrăgostit care se simte atras de o iubire imposibilă, asemenea unui fluture atras de lumină. El știe că această atracție îl va distruge, dar nu se poate abține, fiind subjugat de puterea iubirii.