Voi, ipocriți fără suflet, să nu mai vorbiți despre zei!
Voi vă-nchinați Rațiunii! Nu credeți în Helios,
În Cel-care-tună și-n zeul marin;
Moartă-i Țărâna, cine mai stă s-o cinstească?.
Dar mângâiați-vă, Zei! Căci podoabă cântării sunteți,
Chiar de s-a stins respirul din numele voastre;
Iar dacă-i nevoie de-un mare cuvânt,
Mumă Natură! gândul se-ndreaptă spre tine.
Sensul versurilor
Piesa critică ipocrizia celor care se pretind credincioși, dar se închină rațiunii. În ciuda pierderii credinței în zeii tradiționali, natura rămâne o sursă de inspirație și un simbol sacru.