Iată-te – o, bătălie! Aleargă
Tinerii-n jos, de pe culmi către vale, jos,
De unde suie-ndrăzneţi ucigaşii cu
Braţul sigur, dibaci şi greu; dar mai sigur.
Vine asupră-le-al junilor suflet;
Drepţii lovesc precum magii, iar cântul lor
De luptă, cântecul aprig al Patriei,
Taie gleznele celor fără onoare.
Luaţi-mă, luaţi-mă-alături cu voi, ca
Astfel să nu mor de-o moarte de rând, o, nu!
Să mor zadarnic nu-mi place, îmi place să
Cad pe culmile unde-a fost sacrificiul.
Patriei – sângele inimii mele,
Patriei – o, şi curând s-a-mplinit! La voi
Sosesc, Iubiţilor, care-nvăţatu-m-aţi
Să trăiesc şi să mor, la voi, în adâncuri!.
Cât am tânjit să vă văd în lumină,
O, voi, eroi, voi, poeţi din străbune vremi!
Acum întindeţi voi mâna străinului
Neînsemnat, şi-l primiţi alături, frăţeşte.
Vin vestitorii izbânzii: A noastră-i
Lupta! Trăieşte, o, Patrie, sus, pe culmi,
Iar morţii – nu-i număra! Pentru tine,
Preaiubito, zadarnic nimeni nu cade.
Sensul versurilor
Piesa exprimă devotamentul suprem față de patrie, glorificând sacrificiul eroic pe câmpul de luptă. Vorbitorul își dorește să moară luptând pentru patrie, alături de eroi, idealizând moartea ca pe un act nobil și necesar.