Friedrich Nietzsche – Pustnicul Grăiește

Să am un gând? Perfect! Îi sunt stăpân.
A-mi face gânduri – tot mereu amân!
Cel care-și face gânduri rob arată.
Eu nu vreau să robesc, nu – niciodată.
Câte-n lume veșnice izvoare
Veșnic izvorăsc netulburat:
Domnul – a-nceput vreodată oare?
Domnul – oare-ncepe neîncetat?

Sensul versurilor

Piesa explorează ideea de a fi stăpân pe propriile gânduri și de a nu deveni robul lor. Se reflectă asupra naturii eterne a divinității și a izvoarelor nesfârșite ale existenței.

Lasă un comentariu