Versuri corectate și adnotate
Sala-mbrăcată cu atlas alb ca neaua,Cusut cu foi și roze vișinii,Și ceruită strălucea podeauaCa și-aurită sub lumine viiLumini de-o ceară ca zahărul – o steauă,Diamant topit pe-oricare din făclii.Argint e-n sală și de raze ninsE aerul pătruns de mari oglinzi.Copile dulci ca îngerii – virgine –Prin sală trec purtând cununi de flori;Ah! vorba înger scapă … Citește mai mult
Contemplu: în noapte stă crucea de lemncu urme de cuie și cui de îndemnla stavila bolții fugare, spre care,cu mistice brațe de pom, crește un om.El singur, să cânte în aripi de rugăavântul și zarea și cerul de mâine,când trupul plăcerii va zace, zvârlugăscuipată de focul credinței- rămâne.Fioruri vestale-i țin focul, fecioarecu sâni de jăratec- … Citește mai mult
I.Muntele Golgota. Întuneric. Un soare mic se vedesângeriu prin pâclă deasă. Pe-o stâncă șade Lucifercu aripi de liliac, cu ochii luminoși de fosfor. Priveșteneclintit parcă ar ascultă ceva-n tăcere.Lucifer.Nu s-aude-n larg decât mișcareaPământului prin lume.Cu aripile sprijinite-n pietre-așteptde-un veac aici.Când am urcat cărareapărea că duc în spate-o cruce grea,și spini ce atârnau în aer mă-nțepau … Citește mai mult
Să am un gând? Perfect! Îi sunt stăpân.A-mi face gânduri – tot mereu amân!Cel care-și face gânduri rob arată.Eu nu vreau să robesc, nu – niciodată.Câte-n lume veșnice izvoareVeșnic izvorăsc netulburat:Domnul – a-nceput vreodată oare?Domnul – oare-ncepe neîncetat?
De-atâta amar de vremi se sihăstriseCă talpă îi prinsese rădăcină.În iască putrezită barbă i seSchimbase, lacrămile în rășină.Atât de-adânc în munți că nu suiseAcolo gând de om să-i ducă vinăCă rugile le-a dat pe brazi și tise,Că schitul l-a pierdut printr-o tulpină.I-aduc în gheare veverițele hrană,L-adapă norii; codrul îi e stranăDe-odihnă, cerul larg: iconostasul.Ceaslov de … Citește mai mult