pustnic

Marin Sorescu – Pustnicul

de

Stă țeapănÎn buza peșteriiȘi ascultă căderea de pietre.Atins de copita steleiSau de pana vântului,Sau poate doar din nevoia de echilibruSe prăvale câte un bolovanRar, o dată pe an.Pustnicul, cu mâna dibace,Leagă căderile una de alta,Făcând o bură continuăDe piatră,Afară din timp.Uneori îl apucă spaimaAscultând huruitul pietreiDornice de adânc:De nu s-ar termina muntele,Înainte de-a apucaSă-l gândesc … Citește mai mult

Constantin Noica – Pustnic

de

Contemplu: în noapte stă crucea de lemncu urme de cuie și cui de îndemnla stavila bolții fugare, spre care,cu mistice brațe de pom, crește un om.El singur, să cânte în aripi de rugăavântul și zarea și cerul de mâine,când trupul plăcerii va zace, zvârlugăscuipată de focul credinței- rămâne.Fioruri vestale-i țin focul, fecioarecu sâni de jăratec- … Citește mai mult

Lucian Blaga – Pustnicul

de

I.Muntele Golgota. Întuneric. Un soare mic se vedesângeriu prin pâclă deasă. Pe-o stâncă șade Lucifercu aripi de liliac, cu ochii luminoși de fosfor. Priveșteneclintit parcă ar ascultă ceva-n tăcere.Lucifer.Nu s-aude-n larg decât mișcareaPământului prin lume.Cu aripile sprijinite-n pietre-așteptde-un veac aici.Când am urcat cărareapărea că duc în spate-o cruce grea,și spini ce atârnau în aer mă-nțepau … Citește mai mult

Friedrich Nietzsche – Pustnicul Grăiește

de

Să am un gând? Perfect! Îi sunt stăpân.A-mi face gânduri – tot mereu amân!Cel care-și face gânduri rob arată.Eu nu vreau să robesc, nu – niciodată.Câte-n lume veșnice izvoareVeșnic izvorăsc netulburat:Domnul – a-nceput vreodată oare?Domnul – oare-ncepe neîncetat?

Ion Pillat – Pustnic

de

De-atâta amar de vremi se sihăstriseCă talpă îi prinsese rădăcină.În iască putrezită barbă i seSchimbase, lacrămile în rășină.Atât de-adânc în munți că nu suiseAcolo gând de om să-i ducă vinăCă rugile le-a dat pe brazi și tise,Că schitul l-a pierdut printr-o tulpină.I-aduc în gheare veverițele hrană,L-adapă norii; codrul îi e stranăDe-odihnă, cerul larg: iconostasul.Ceaslov de … Citește mai mult

Ion Pillat – Morții

de

Și-n paragina cărării,Pe tăcerea înnoptării,Mai întâi răsună stinsCa un zvon de ape-n ropot,Vuiet depărtat de clopot,Lin ca luna care-a nins.Dar, mai tare pe măsurăCe lumina lunii furăÎnțelesu-adevăratAl vâlcelei și-al pădurii,Crește-n zbuciumul furtuniiClopotul nebun din sat.Zi de aur tremuratSe coboară peste sat,Zi de toamnă cu luminăGalbenă ca de sulfină.Și pe strâmta cărăruieUmbra pustnicului suieLa clopotnița pe … Citește mai mult

Ioan Iacob Hozevitul – Săvârșirea Cuvioasei Maria Egipteanca

de

În vremea nopții lângă apă,În lunca Sfântului Iordan,Așteaptă căutând în zare,Un pustnic Calamonitean.Ce ai, bătrânule Părinte,De ești așa nerăbdătorȘi tot privești în ceea parteCu ochiul tău iscoditor?Ai pus vreo undiță în apăȘi n-o găsești la locul eiSau la loc mai bun de pescuireDe ceea parte poate vrei?Dar asta nu se face noaptea,S-o faci mai bine … Citește mai mult

Virgil Maxim – Ardere De Tot

de

lui Valeriu Gafencu.… aici, răsare-n mine o chilieîn care s-a sfinţit un pustnic blând…zidea virtuţi cereşti în trup plăpândşi-n ochi purta smerita-bucurie..De priveghere lungă – albă floare –se rezema cu fruntea de pervazşi luna-i săruta sfinţit obrazcând i-asculta cuvântul ca o boare:.„O, vino, rob rău, somnule, şi-mi poartăcu tine, visul, peste unda moartă…un ceas de … Citește mai mult

Valeriu Gafencu – Ardere De Tot

de

Aici răsare-n mine o chilieÎn care s-a sfinţit un pustnic blând…Zidea virtuţi cereşti în trup plăpândŞi-n ochi purta smerită bucurie….De priveghere lungă – albă floare –Se rezema cu fruntea de pervazŞi luna-i săruta sfinţit obrazCând i-asculta cuvântul ca o boare:.„O, vino, rob rău, somnule, şi-mi poartăCu tine visul, peste unda moartă…,Un ceas de vreme urcă-mă … Citește mai mult