Aceasta nu-i o carte: în cărți zac de toate!
La fel ca-n sicrie și giulgiuri uscate!
În cărți doar prăzi în pulbere se cern:
Aici însă trăiește-un azi etern.
Aceasta nu-i carte: în cărți sunt de toate!
La fel ca-n sicrie, și giulgiuri uscate!
Aici e-o voință și o promisiune,
O ultimă punte surpată-n genune,
Un viscol pe mare, o ancoră-rază,
Un ropot de roți, o timonă vitează;
Urlet de tunuri, flăcări în zare,
Urlet de tunuri, flăcări în zare,
Și râset de mare, înfricoșătoare!
Sensul versurilor
Piesa celebrează viața și forța interioară, în contrast cu stagnarea și moartea simbolizate de cărți și sicrie. Este un imn al prezentului etern și al voinței de a depăși obstacolele.