11
Unde-i primejdie,
acolo sunt de faţă,
răsar ca din pământ.
12
De mine vă e teamă?
De arcu-acesta încordat?
Vai, de şi-ar pune cineva săgeata-n el!.
13
Sunt doar un făcător de vorbe:
Câte nu zac în vorbe!
Câte nu zac în mine!.
14
Şi doar când însumi mie-mi sunt povară,
mă-mpovăraţi şi voi!.
15
Nu, nu pentru păcatul şi marea lor prostie:
pentru desăvârşirea lor am pătimit, atunci
când pătimit-am pentru oameni cel mai mult.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de sacrificiu și suferință îndurată pentru binele altora. Vorbitorul se simte împovărat de responsabilitățile sale și de percepția celorlalți, dar continuă să își asume rolul, chiar și atunci când este dificil.