Tu, care de-orice lanț te-mbolnăveai,
Tu, spirit ne-mpăcat, supus la cazne,
Mereu biruitor, dar tot mai prins,
Tot mai scârbit și tot mereu mai stins,
Că doar venin în orice leac găseai –
Chiar tu-ai ajuns acum pe cruce, vai!
Chiar tu! Chiar tu – ești un învins!.
Privesc acest spectacol zăbovind,
Miroase-a ocnă, criptă și mânie,
În mijloc iz de-altar, nori de tămâie,
Străin mi-e totul și fiori mă prind.
Îmi zvârl tichia de nebun de veselie,
Și-o iau din loc gonind!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea față de soarta unui spirit puternic, Richard Wagner, care, deși mereu învingător, ajunge învins și crucificat. Vorbitorul se simte străin și cuprins de fiori în fața acestui spectacol, preferând să evadeze într-o nebunie veselă.