Îmi place vântul primăverii,
Adus de norul plumburiu,
Când fulgerul întâia oară
Detună-n cerul albăstriu.
Începe ploaia… Bobi de rouă…
Se-nalță colbul pe câmpii…
Șiraguri lungi de perle-n soare
Se-ntind pe fire azurii.
Se scurg din munți șuvoaie repezi,
Și trilul în codru n-a-ncetat…
Din munți și din păduri răsună
Ecoul lor îndepărtat.
Sensul versurilor
Piesa descrie frumusețea și liniștea ploii de primăvară, evidențiind elementele naturii care se trezesc la viață. Este o celebrare a renașterii și a prospețimii aduse de acest fenomen natural.