Sună codrul și răsună
Și ce sună, nu-i minciună,
Sună codrul și se-apleacă
Și izvoru-n munte seacă.
Bate vânt peste coline
Rupe fagi din rădăcine
Și pădurea toată plânge
C-o tot plouă și-o tot ninge.
Toamna-și lasă brumele
Și-mi omoară florile
Și iarna zăpezile
Și-mi alungă turmele,
Rămân munții singurei
Făr’ de turme, făr’ de miei,
Codru-și bate frunzele
Și zăpada muntele.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj natural dezolant, afectat de trecerea anotimpurilor și de forțele naturii. Munții rămân singuri, iar codrul își bate frunzele, sugerând un sentiment de pierdere și melancolie.