Creștea lângă veranda
De sud, și-l admiram,
Un pin cu cetini dese,
Nebiruit la ram.
Și vârful, zi și noapte,
Foșnea în vântul lin,
Melodios și dulce
Foșnea vânjosul pin.
Pe rădăcini stă mușchiul
În cârlionți zglobii ;
Coroana lui, doar valuri
Adânci, liliachii..
Și cum foșnea din ramuri
Ușor, în vântul lin,
Parcă vedeam cum crește
Mereu, frumosul pin.
Și poate ani va crește
Și secole la rând,
Și nourii o dată
Cu vârful străbătând!
Sensul versurilor
Piesa descrie admirația pentru un pin tânăr și puternic, simbol al creșterii și al continuității în timp. Imaginea pinului care crește neîncetat sugerează o legătură profundă cu natura și cu trecerea secolelor.